Noţiuni generale despre alcoolism!

Boala alcoolismului este cronică, nu se vindecă niciodată, dar poate fi menţinută asimptomatic. În această privinţă se aseamănă cu alte boli cronice, cum ar fi diabetul sau alergia. Asemănarea constă în faptul că nu se poate da uitării!

Diabeticul, de exemplu, cu medicaţia şi dieta adecvată are glicemia normală – dar tot diabetic rămâne. Nu poate abandona dieta şi administrarea insulinei. Alergicul, de asemenea, trebuie să evite toată viaţa substanţa declanşatoare.

“Faptul că un alcoolic este capabil să nu consume alcool de loc, nu înseamnă că ştie să bea cu măsură”.

Această boală este progresivă, deci se agravează continuu. Fără intervenţie, starea bolnavului se înrăutăţeşte, pe zi ce trece. Procesul nu se opreşte de la sine, de aceea trebuie tratat, pentru a menţine bolnavul în stare asimptomatică ( fără simptome).

“Dacă capacitatea de a bea normal, controlat, a dispărut, acest lucru va fi întotdeauna, definitiv!”

Pentru alcoolic, posibilitatea de a bea normal a fost pierdută, deci, alcoolicul nu are voie să bea! Ceea ce poate face, este să se abţină în totalitate de la alcool!

“Este singura soluţie, alternativă nu există!”

Formele cele mai frecvente ale bolii

1. Fenomenul cel mai comun, este când cineva, după ani de zile de băut, trecut prin dezvoltarea toleranţei, ajunge la obişnuinţă ( pentru asta ajung 8-12 ani de consum regulat, începând de la primul pahar). În aceşti ani, se conturează un comportament specific băutorului.

El devine tot mai iscusit în procurarea alcoolului şi în explicaţiile date pentru băut şi consideră că nu asta este problema majoră, ci “familia” “depresia” “problemele” “şomajul”. Pretexte foarte plauzibile!

2. O altă formă de manifestare : cel care are totdeauna un pic de alcool “la bord”. El se menţine “pe linia de plutire”. Poate nu se îmbată niciodată, dar tot timpul este băut. Aşa lucrează, ia decizii, şi conduce. Dacă crede că asta nu este o boală, recomandăm să înceteze băutul, şi va vedea că apar simptomele de sevraj: iritabilitate, tensiune nervoasă, transpiraţie, tremurături, agresivitate, care poate fi observată în timpul condusului – tocmai că nu poate bea. Această stare de spirit agresivă, duce uneori la încălcări grave ale regulilor de circulaţie.

Pierderea cunoştinţei şi starea de rău ( sindrom epileptic) la a cărei examinare medicală “nu s-a găsit nimic”, fac parte de asemenea, din categoria simptomelor de sevraj. Credem că motivul multor accidente de circulaţie datorate “adormirii la volan,” este criza de epilepsie.

3. Cel care “este prins de vârtej”, şi nu se poate opri! – este o altă formă de manifestare a bolii.

În acele zile, toate simptomele bolii sunt vizibile: cel în cauză bea în neştire, nu se duce la serviciu, conduce în stare de ebrietate, cheltuieşte o groază de bani, etc…

Chiar în cazul punctului 1, este vorba de boală, care trebuie tratată în instituţiile de specialitate. Zilele “furtunoase” , sunt urmate de luni de abstinenţă totală, menţinută fără nici o dificultate, prin urmare, anturajul se linişteşte, spunând că de fapt, “nu este nimic grav”. Şi atunci începe o nouă “lansare”. Odată cu evoluţia bolii, zilele de beţie se înmulţesc, iar perioadele de abstinenţă, devin tot mai scurte. Degradarea fizică şi psihică se aprofundează. Alcoolicul începe să-şi neglijeze ţinuta, igiena, familia şi munca. În momentele rare de luciditate, îşi dă seama de situaţia reală, îşi ia angajamente, face promisiuni, dar acestea nu mai pot fi ţinute.

“Boala nu poate fi tratată prin voinţă sau angajamente!

Dacă aţi încercat să vă lăsaţi de băut în repetate rânduri prin forţe proprii, fără rezultate, cereţi ajutor de la un specialist ( psiholog , terapeut  adictolog sau  grup de  sprijin  )

Toate cele trei forme amintite mai sus, pot fi tratate .

“Boala alcoolismului este dependenţa de alcool, ce poate fi recunoscută de oricine, prin faptul că cel în cauză nu este capabil să menţină o abstinenţă totală şi definitivă”.

Tratamentul trebuie început oricum, într-o instituţie de specialitate. Sevrajul periclitează viaţa bolnavului. Poate “am scăpat” de câteva ori, dar asta n-are relevanţă, în ce priveşte o nouă criză de delirium tremens.

Tratarea acestuia, precum şi a complicaţiilor, necesită, de obicei, două – trei săptămâni, iar programul de reabilitare durează trei – şase luni.

Alcoolismul poate cauza boli psihiatrice, sau poate exista în paralel cu acestea. Şi în acest caz, primul lucru este abandonarea totală şi definitivă a consumului. Atât timp cât alcoolicul bea, afecţiunile psihiatrice nu i se pot trata eficient şi nu i se poate stabili medicaţia precisă. Acest lucru este valabil pentru toate bolile provocate de alcool: ulcer, tensiune, pancreatită, afecţiuni hepatice, etc…În judeţul Baranya, la secţia de alcoologie a spitalului din Szygetron, nu se aplică metoda “tradiţională” a dezalcoolizării , ci se lucrează cu modelul Minnesota, experimentat prima oară la Hazelden – Statul Minnesota în SUA.

Acest tip de terapie se aplică cu succes, de câteva decenii, în multe ţări.

Eficienţa ei, în cazul participării la grupuri de într-ajutorare, post terapeutice, este de 70 %