Dupa cum pastorul bisericii mele spunea, credinta este o alegere intelectuala care trebuie urmata de actiune, daca dorim ca ea sa aiba rezultate profunde in viata noastra. Iar asta, cu siguranta, cere efort. Ei, noi suntem doritori sa credem, dar nu vrem sa devenim prea radicali, nu-i asa? Am putea fi categorisiti drept fanatici religiosi. Si sa actionam ar putea presupune sa facem ceva ce noi nu vrem sa facem sau sa renuntam la ceva ce noi nu vrem sa renuntam.

Un verset miscator din Noul Testament ne vorbeste despre un baiat posedat de un duh rau, probabil un duh de epilepsie, adus de tatal sau inaintea lui Isus. Cautand ca fiul sau sa fie vindecat, tatal pledeaza:

“Si de multe ori duhul l-a aruncat cand in foc, cand in apa, ca sa-l omoare. Daca poti face ceva, fie-Ti mila de noi si ajuta-ne.

Isus a raspuns: Tu zici: Daca poti! … Toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede!

Indata tatal copilului a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!”         (Marcu 9:22-24)

Suntem asigurati prin aceste versete ca Dumnezeu cunoaste indoielile noastre. Pe masura ce ne agatam de intrebari in credinta si trecem prin incercari , putem primi si noi inspiratie de la cei care fac aceeasi calatorie cu noi.

Urmatoarele povestiri ne reamintesc ca nu exista limite ale cresterii spirituale – numai limite pe care noi insine ni le impunem sau le permitem celor din jur sa ni le impuna. Indiferent de cat de putin am vedea astazi, mult mai mult ni se va revela daca vom veni cu punctele noastre de rezistenta si cu indoielile noastre inaintea lui Dumnezeu.

Cu adevarat, ajuta necredintei noastre!

Si cum ramane cu Dumnezeul universului?

“Numai atunci cand cel care parcurge programul celor 12 pasi renunta la gardul impatimit al rezistentei impotriva credintei, putem incepe sa invatam din intelepciunea secolelor” , spune Jack. “Atunci incepe sa devina evident ca, putin probabil ca o persoana sa poate crea, doar prin prisma dorintelor sale, un Dumnezeu omnipotent si omniscient, suficient pentru a fi divinitatea noastra, a tuturor.”

Provocarea, spune el, sta in a invata cine este cu adevarat Dumnezeu, in loc de cum ne place sa fie Dumnezeu. ” Nu este suficient doar sa crezi. Pe masura ce credinta se maturizeaza, si conceptia despre Dumnezeu trebuie sa ajunga la maturitate. Conceptia noastra limitata despre Dumnezeu, are nevoie sa fie corectata si extinsa. Dumnezeu trebuie sa fie o revelatie, mai degraba, decat o proiectie a imaginatiei noastre. “

Dedesubtul mastii mele de superioritate a ramas suspiciunea ca oamenii religiosi ar putea avea ceva ce eu nu as fi putut gasi pentru mine. Ei trebuie sa aiba niste urme interioare, un nivel al intelegerii si o credinta de nezdruncinat, dincolo de ceea ce am gasit eu. Si probabil ca ei dintodeauna au mers la biserica, si daca eu as aparea probabil ca as fi singura care nu are nici o idee despre eticheta din biserica, sau semnificatia cuvintelor bisericesti. Cu siguranta nu m-am  gandit ca printre cei care pareau religiosi, erau unii care se luptau cu intrebari asupra credintei. Si apoi,  nimeni din biserica nu continua sa-si cladeasca credinta sau sa invete cine este Dumnezeu.

De fapt, atitudinea mea se baza pe faptul ca, fusesem atata vreme departe de credinta, incat nimic nu ar mai putea acoperi golul. Este mult mai simplu sa faci pe indiferentul, atunci cand nu stii cum si de unde sa incepi. Este mult mai simplu sa-ti iei o atitudine aroganta si sa anulezi toate credintele celorlalti, decat sa admiti o nevoie sau un interes de aventurare in teritoriul lor si sa incerci experiente noi pe pielea ta.

In felul acesta am gandit si simtit. Acum, cand ii aud pe altii exprimand aceleasi sentimente in intalnirile de recuperare, imi dau seama ca sunt cu atat mai flamanzi spiritual, cu cat declama mai puternic ca nu au nevoie de biserica. Simt in ei ecoul aceluiasi gol pe care l-am simtit si eu odata, o senzatie vaga ce manca din mine si pe care, in final, am recunoscut-o ca fiind o foame de Dumnezeu dincolo de ceea ce am gasit de una singura in cei 12 pasi.

Examinand istoria AA gasim intense influente crestine in dezvoltarea din cadrul celor 12 pasi. Textul din Alcoolicii Anonimi accepta in plus cautari in credinta:” Grabeste-te sa vezi unde au dreptate oamenii religiosi. Foloseste ceea ce ei iti ofera.” Cartea cea Mare include si acest citat al lui Herbert Spencer : ” Exista un principiu care opreste toate informatiile, o dovada impotriva oricarui argument si care nu da gres in a tine omul intr-o continuua ignoranta – acest principiu este sa tratezi cu dispret un lucru fara a-l cerceta.”

O minte ingusta, care se grabeste la a trage concluzii, poate trage dupa sine si consecinte neplacute. Cu ani in urma, cand am auzit depsre un om ce a murit ca urmare a complicatiilor date de alcoolism, am intrebat daca el a fost vreodata la AA pentru recuperare, iar un membru al familiei a spus: “S-a dus la cateva intalniri, dar a spus ca AA nu functioneaza.” Oricine care a fost intr-o tovarasie de recuperare la AA, pentru o perioada de timp, stie ca cei 12 pasi functioneaza numai atunci cand fiecare face ceea ce este indrumat sa faca. Ascultarea pasiva  si doar cateva intalniri sunt foarte departe de ascultarea receptiva si aplicarea cu persistenta a pasilor.

In mod paradoxal, aceleasi  persoane care, prinse in programul celor 12 pasi, vor spune ca: “Am incercat AA dar nu a functionat ” , le auzi spunand uneori in intalniri: “Am incercat sa merg la biserica, dr nu a functionat.” In vreme ce unii spun ca biserica nu le-a rezolvat problema dependentei, altii afirma ca importanta religiei este mica. Chiar si cei care se lauda cu o minte deschisa privind orice aspect al recuperarii pot afirma ca expunerea la una sau doua biserici sau denominatii, este pierdere de vreme.

Cu ceva vreme in urma, legat de responsabilitatile pe care le aveam pe atunci, aveam prinse la breloc, pe langa cheia de la masina, de acasa si de la cutia postala, alte doua chei aproape  identice. La prima vedere pareau ca sunt la fel – argintii, facute la un atelier de multiplicat chei, din doua blank-uri identice. M-am uitat de aproape, pentru ca sa vad diferentele esentiale dintre ele.

Oricat de identice ar parea cele doua chei, nu le pot folosi una in locul celeilalte.

Una dintre chei deschide usa de la intrare intr-un spatiu plin de camere luminoase, in care sunt scaune si mese, peretii acoperiti cu postere despre cei 12 pasi si sloganuri despre recuperare precum ASTEAPTA UN MIRACOL sau DA-I VOIE LUI DUMNEZEU, un orar al intalnirilor, o tabla alba cu nume si anii de recuperare pentru aniversarile lunare si un anunt cu “fumatul interzis in incapere”.

Cealalta cheie deschide usa de la intrarea in biserica mea.

Pastrez cele doua chei pe breloc, una langa alta, in mod intentionat. Apropierea lor imi aminteste zilnic cele doua usi care s-au deschis pentru mine, prima catre recuperarea in 12 pasi , celalta catre crestinism – usi asemanatoare dar diferite, prin care am pasit direct in imbratisarea plina de iubire a lui Dumnezeu.

din “Din creuzet” – de Constance Bovier

Scopul acestor date nu este de a umili alcoolicul, ci de-al ajuta sa vada seriozitatea comportamentului sau dependent. Remarcile manioase, ostile, vor activa mecanismele naturale si formidabile de aparare ale alcoolicului, insa dovezile oferite cu o preocupare plina de dragoste il aduc in stare sa ia in considerare, cel putin pentru un moment, adevarul informatiei pe care o primeste.

Avertisment: Daca exista un potential de violenta sau de suicid, sau daca alcoolicul foloseste o medicatie aleasa de el pentru o boala mintala, o interventie de grup nu poate fi lipsita de roade, dar poate fi primejdioasa. Daca este posibil, alcoolicul ar trebui sa fie indrumat sa caute ajutor din partea unui reputat psihiatru sau din partea unei instituti de boli mintale.

4. Alege timpul si locul. O interventie in grup ar trebui realizata intr-o perioada a zilei in care alcoolicul este treaz, sau cat de treaz este posibil. Daca participantii descopera ca alcoolicul este beat la ora stabilita, interventia ar trebui amanata. De exemplu, duminica dimineata, dupa un sfarsit de saptamana in care a baut din greu este, de obicei, un timp ineficient. Intanirile de seara, pe de alta parte, au tendinta de a fi primejdioase si ar trebui, pe cat posibil, evitate.

De mare ajutor ar fi organizarea unei interventii de grup departe de casa alcoolicului, de preferinta in casa unui prieten sau al unui membru al familiei, sau chiar intr-un cabinet medical.

2. Alege echipa de interventie. Participantii intr-un grup de interventie sunt selectati pe baza relatiei lor cu alcoolicul si pe baza disponibilitatii lor de a ajuta. Nu toti prietenii sau membrii familiei vor fi de acord cu o interventie de grup (unii ar putea chiar sa o saboteze), insa, cu educatie, un numar surprinzator de oameni vor fi dispusi sa ajute.

Cei mai strategici participanti sunt, de obicei, rudele de sange ale alcoolicului (partener de viata, parinte sau copil), un prieten apropiat, un patron plin de compasiune si doctorul alcoolicului, daca el sau ea sunt in cunostinta de dependenta celui in cauza. Desi putini doctori doresc sa participe la o interventie, ei pot fi prezenti prin intermediul unei scrisori scrisa de ei si citita de liderul grupului. Un alcoolic in curs de recuperare poate fi un membru de echipa eficient.

Alti participanti potentiali pot fi copiii, rudele si liderii din comunitatea religioasa. Nu exista limite de varsta, iar copiii nu ar trebui exclusi pe criterii de varsta. Chiar copiii mici sunt adesea dureros de constienti de problema bauturii cu care se confrunta familia si, asemenea fiicei lui Paul, ei pot aduce o contributie care ii poate schimba alcoolicului viata.

Indivizii care ar trebui exclusi din echipa de interventie sunt urmatorii:

• cei ale caror stari psihologice sunt prea fragile pentru a rezista impactului emotional al interventiei;
• orice persoana care poate sa ia alcoolicul la rost sau sa ii tina predici cu un ton moralizator;
• aceia a caror manie si ostilitate ii impiedica sa ii vorbeasca betivului dependent cu dragoste si cu respect.

din: “Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson

Urmatoarea persoana care a vorbit a fost sotia lui Paul, care a citi o scrisoare scrisa de ea. Vocea ii tremura:” Paul, eu intodeauna te-am iubit si stiu ca te voi iubi pentru totdeauna. Avem trei copii frumosi impreuna. Insa martea trecuta cand am iesit sa luam cina in oras cu ocazia aniversarii noastre, ai varsat o sticla de sampanie pe tine si ai facut o remarca obscena la adresa unei femei care a trecut pe langa masa noastra.”

Paul se uita fix la sotia sa, neincrezator, insa era prea consternat ca sa raspunda. Fiul sau a citit urmatoarele:” Tata, eu te iubesc atat de mult si m-am uitat la tine ca la un model cea mai mare parte a vietii mele. Insa cand mi-am adus acasa logodnica pentru a-mi cunoaste familia, tu erai beat si i-ai spus o gluma obscena. Stiu ca tu nu esti asa cu adevarat, tata, si sper sa primesti ajutor in privinta bauturii tale.”

Mama lui Paul si-a amintit ziua in care el a sosit beat la cea de a cincizecea aniversare a parintilor sai si in clipa ingroparii tatalui sau. Prietenul lui Paul a citit, apoi, o scrisoare din partea medicului sau. “Paul, tensiunea ta ridicata te face un candidat la un accident cerebral. Functiile ficatului sunt grav afectate, iar daca tu continui sa bei, sansele tale de a trai inca cinci ani nu sunt mari. Este pacat, pentru ca tu esti unul dintre cei mai inzestrati oameni pe care-i cunosc. Stiu asta bine.“

Paul si-a ridicat bratele si a privit neajutorat spre grup. “OK, OK”, a spus el cu o enervare controlata. “Nu stiu daca ati procedat cum trebuie, dar va promit ca am baut ultimul pahar. Nu ma veti mai vedea beat niciodata.”

Prietenul lui i-a amintit de datele anterioare in care a promis ca se va lasa de bautura. A urmat un moment lung si jenant de tacere. Atunci fiica cea mica a lui Paul, timida si in varsta de doar cinci ani, s-a indreptat in mod spontan spre tatal ei. Si-a pus mana in mana lui:” Tata, e acum ori niciodata.” Paul a izbucnit in lacrimi si in doua ore el se afla internat intr-un centru de tratament. Douazeci si cinci de ani mai tarziu, el este tot abstinent.

din “Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson

Bineinteles, consecintele fizice ale dependentei mele mai sunt, inca, acolo. Mi-am pierdut o parte din stomac, iar memoria si energia nu mai sunt asa cum erau. Toate acestea odinioara ma deprimau, dar acum nu ma mai preocupa. Ar fi trebuit sa fiu mort de 20 de ani. Dumnezeu mi-a daruit mai mult decat am pierdut si stiu ca fiecare zi din viata este un dar de la Dumnezeu.

Cu cateva luni in urma, fiul nostru in varsta de 19 ani a fost omorat intr-un accident de automobil. Cred ca este adevarat ce se spune ca nimeni nu cunoaste durerea pierderii unui copil pana nu trece pe acolo. Minunea pentru mine a constat in faptul ca am putut trece prin experienta pierderii fiului meu si prin devastare pe care inca o mai simt, fara sa ma gandesc vreodata sa beau vreun pahar. Inainte obisnuiam sa ma imbat daca aveam o pana de cauciuc. Insa Dumnezeu m-a facut o persoana noua. La Alcoolicii Anonimi noi numim aceasta “trezire spirituala”, o schimbare de personalitate pana la nivelele adanci ale vieti.

Asadar sunt foarte recunoscator ca sunt abstinent astazi. Sunt in stare sa fiu o mangaiere si o intariere pentru sotia si copii mei, si trecem prin acelasi timp de jale impreuna. Desi este inca greu sa stiu ca fiul meu este mort, sunt sigur, dincolo de orice indoiala, ca el este cu Dumnezeu si sunt convins ca vom fi candva impreuna.”   – Dan, 58 de ani

din “Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson

Pe masura ce membrii familiei, prietenii apropiati si colegii pun capat actiunilor lor de facilitare a consumului de bautura, alcoolicul devine constient de un vant nou care bate  peste viata sa. Ocazional, constientizarea aceasta il va indemna pe dependent sa caute ajutor. Alteori, comportamentul schimbat al celor care inainte facilitau consumul de alcool poate duce la forte externe – precum o citatie pe motivul conduceri in stare de ebrietate sau interventia unui angajat al unui program de asistenta – care il constrange pe alcoolic sa se integreze intr-un program de tratament.