Un sondaj de opinie facut de firma Gallup, care a inclus si intrebari despre religie, a aratat in studiul sau din 1998, ca 95% din americani cred in Dumnezeu sau intr-o Putere Superioara. 82% din cei intervievati spuneau ca simt nevoia de a experimenta o crestere spirituala. Totusi, duminicile, doar 40% dintre ei se regaseau in biserica. Aceste statistici sunt deosebite, dar destul de graitoare.

Daca in zilele dinaintea recuperarii mele,  un operator de sondaje de opinie m-ar fi tintuit locului cu o intrebarea directa, mi-as fi pus deoparte jumatatea mea de inima care era agnostica, si as fi raspund ca da, cred in Dumnezeu. Asta oricum, nu insemna ca mergeam la biserica  … daca puteam sa nu o fac. In acele zile, credeam ca religia  este pentru cei care au nevoie de o carja ca sa umble prin viata, si cu siguranta asta nu ma includea si pe mine.

Precum sondajul de opinie al firmei Gallup arata, si precum propria mea experienta o spune, credinta nu trebuie neaparat sa aiba amploare sau adancime. Credinta poate ramane statica, o declaratie goala care sa faca fata convenientelor, un crez nestudiat care ofera foarte putina putere, confort si indrumare. Credinta in Dumnezeu nu adauga in mod necesar substanta pozitiva vietii cuiva, si nu indruma in mod automat pasii nimanui catre biserica.

Pentru unii credinciosi, chiar si pentru unii care-si spun crestini, se pare ca exista niste garduri electrice invizibile in jurul bisericilor. Nu exista niciunde o rezistenta mai vizibila decat in programul celor 12 pasi.

Aflandu-ma intr-o perioada de recuperare suficient de lunga  ca sa pot vedea dincolo de problemele mele, am inceput sa ascult despre modul in care barbati si femei descriau continutul spiritual al vietilor lor. Parea ca fiecare dintre ei strabatea un drum plin de obstacole. Inca din copilarie, perceptiile gresite despre Dumnezeu s-au afirmat ca niste bolovani de-a lungul drumului. Bombardamentele religioase ale oamenilor rau  intentionati, sau fara intentie sau chiar bine intetionati, au lasat imagini negative care continuau sa fie niste obstacole greu de trecut, ce blocau cresterea spirituala. Chiar si dupa ce ei au crescut, unele experiente din biserica i-au deturnat de la cautarea sperantei in acel loc.

Nu este de mirare ca atat de multi adulti, aflati sau nu in programul celor 12 pasi, raman in afara unei biserici.

“Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!” (Marcu 9:24)

Cu ceva vreme in urma, legat de responsabilitatile pe care le aveam pe atunci, aveam prinse la breloc, pe langa cheia de la masina, de acasa si de la cutia postala, alte doua chei aproape  identice. La prima vedere pareau ca sunt la fel – argintii, facute la un atelier de multiplicat chei, din doua blank-uri identice. M-am uitat de aproape, pentru ca sa vad diferentele esentiale dintre ele.

Oricat de identice ar parea cele doua chei, nu le pot folosi una in locul celeilalte.

Una dintre chei deschide usa de la intrare intr-un spatiu plin de camere luminoase, in care sunt scaune si mese, peretii acoperiti cu postere despre cei 12 pasi si sloganuri despre recuperare precum ASTEAPTA UN MIRACOL sau DA-I VOIE LUI DUMNEZEU, un orar al intalnirilor, o tabla alba cu nume si anii de recuperare pentru aniversarile lunare si un anunt cu “fumatul interzis in incapere”.

Cealalta cheie deschide usa de la intrarea in biserica mea.

Pastrez cele doua chei pe breloc, una langa alta, in mod intentionat. Apropierea lor imi aminteste zilnic cele doua usi care s-au deschis pentru mine, prima catre recuperarea in 12 pasi , celalta catre crestinism – usi asemanatoare dar diferite, prin care am pasit direct in imbratisarea plina de iubire a lui Dumnezeu.

din “Din creuzet” – de Constance Bovier

5. Organizeaza o repetitie a interventiei. Membrii echipei de interventie trebuie sa se intalneasca cel putin o data, si preferabil de doua ori, pentru a repeta interventia. In timpul acestor intalniri, consilierul profesionist joaca rolul alcoolicului, iar membrii echipei repeta  aducerea dovezilor intr-un mod detasat, lipsit de condamnare. Participantii pot experimenta emotii neasteptate si puternice, si se pot folosi de aceasta oportunitate pentru a-si exprima oscilatiile si ezitarile.

Sub supravegherea consilierului, membrii echipei exerseaza raspunsul, sau hotararea de a nu raspunde, la o varietate de pozitii pe care alcoolicul le poate lua. Daca este femeie, aceasta poate exprima sentimente puternice de tradare, poate fi in mod deschis ostila sau agresiva, sau poate incerca sa denatureze seriozitatea situatiei cu umor sau cu o bunavointa falsa: “Aveti dreptate, sunt o alcoolica fara speranta” sau “Poate ca am intr-adevar o problema cu bautura. Ma voi lasa astazi!” Cand membrii echipei se pregatesc dinainte pentru o diversitate de raspunsuri, este mai putin posibil sa fie prinsi cu garda jos sau sa-i cedeze alcoolicului puterea pe care o au.

Membrii familiei sunt aceia care beneficiaza cel mai mult dintr-o sesiune de repetitii. In mod normal ei sunt ingroziti de interventia pe care o vor desfasura si cred ca in mod sigur va da gres, insa pe masura ce repetitia progreseaza, ei castiga in mod vizibil incredere si hotarare. Poate ca au trecut ani de cand au vorbit deschis despre comportamentul alcoolicului si poate ca au ascuns unul de altul multe experiente dificile si dureroase. Acum, printr-o conversatie sincera, legaturile familiale se adancesc. Si, pe masura ce pun laolalta dovezile lor, chiar si cei mai nehotarati participanti devin convinsi ca alcoolicul este grav bolnav si are nevoie imediata de ajutor.

3. Scrie o scrisoare. Fiecare participant ii scrie alcoolicului o scrisoare scurta, care include unul sau mai multe exemple de atitudini nepotrivite ale alcoolicului, survenite pe fondul influentei alcoolului. Aceste exemple trebuie sa fie detaliate, actuale si colorate, cu accent mai mult pe faptele concrete decat pe sentimente si judecati negative. De exemplu, o afirmatie de genul: “Tu intodeauna ma faci de ras in public si sunt satul de asa ceva!” poate fi exprimat mai bine :” Luna trecuta,la petrecerea familiei Jackson, ai vomitat pe tot covorul lor nou si uite nota de plata trimisa de ei, pentru curatarea covorului.”

Scopul acestor date nu este de a umili alcoolicul, ci de-al ajuta sa vada seriozitatea comportamentului sau dependent. Remarcile manioase, ostile, vor activa mecanismele naturale si formidabile de aparare ale alcoolicului, insa dovezile oferite cu o preocupare plina de dragoste il aduc in stare sa ia in considerare, cel putin pentru un moment, adevarul informatiei pe care o primeste.

Avertisment: Daca exista un potential de violenta sau de suicid, sau daca alcoolicul foloseste o medicatie aleasa de el pentru o boala mintala, o interventie de grup nu poate fi lipsita de roade, dar poate fi primejdioasa. Daca este posibil, alcoolicul ar trebui sa fie indrumat sa caute ajutor din partea unui reputat psihiatru sau din partea unei instituti de boli mintale.

4. Alege timpul si locul. O interventie in grup ar trebui realizata intr-o perioada a zilei in care alcoolicul este treaz, sau cat de treaz este posibil. Daca participantii descopera ca alcoolicul este beat la ora stabilita, interventia ar trebui amanata. De exemplu, duminica dimineata, dupa un sfarsit de saptamana in care a baut din greu este, de obicei, un timp ineficient. Intanirile de seara, pe de alta parte, au tendinta de a fi primejdioase si ar trebui, pe cat posibil, evitate.

De mare ajutor ar fi organizarea unei interventii de grup departe de casa alcoolicului, de preferinta in casa unui prieten sau al unui membru al familiei, sau chiar intr-un cabinet medical.

1. Apeleaza la ajutor profesional. Desi am aflat de interventii in grup care au avut succes si care au fost conduse cu putin ajutor din afara, , familiile beneficiaza din plin in urma conlucrarii cu un profesionist experimentat in domeniul abuzului de substanta. Membrii familiei si prietenii sunt adesea atat de prinsi in mrejele alcoolului incat le este greu sa asigure pe deplin calmul, respectul si dragostea care sunt necesare pentru o asemenea intalnire. Tertele persoane, care sunt profesionistii, pot evalua factorii de risc, pot ramane detasati daca situatia devine extrem de volatila si pot ajuta familia sa inteleaga optiunile de tratament …

2. Alege echipa de interventie. Participantii intr-un grup de interventie sunt selectati pe baza relatiei lor cu alcoolicul si pe baza disponibilitatii lor de a ajuta. Nu toti prietenii sau membrii familiei vor fi de acord cu o interventie de grup (unii ar putea chiar sa o saboteze), insa, cu educatie, un numar surprinzator de oameni vor fi dispusi sa ajute.

Cei mai strategici participanti sunt, de obicei, rudele de sange ale alcoolicului (partener de viata, parinte sau copil), un prieten apropiat, un patron plin de compasiune si doctorul alcoolicului, daca el sau ea sunt in cunostinta de dependenta celui in cauza. Desi putini doctori doresc sa participe la o interventie, ei pot fi prezenti prin intermediul unei scrisori scrisa de ei si citita de liderul grupului. Un alcoolic in curs de recuperare poate fi un membru de echipa eficient.

Alti participanti potentiali pot fi copiii, rudele si liderii din comunitatea religioasa. Nu exista limite de varsta, iar copiii nu ar trebui exclusi pe criterii de varsta. Chiar copiii mici sunt adesea dureros de constienti de problema bauturii cu care se confrunta familia si, asemenea fiicei lui Paul, ei pot aduce o contributie care ii poate schimba alcoolicului viata.

Indivizii care ar trebui exclusi din echipa de interventie sunt urmatorii:

• cei ale caror stari psihologice sunt prea fragile pentru a rezista impactului emotional al interventiei;
• orice persoana care poate sa ia alcoolicul la rost sau sa ii tina predici cu un ton moralizator;
• aceia a caror manie si ostilitate ii impiedica sa ii vorbeasca betivului dependent cu dragoste si cu respect.

din: “Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson