Urmatoarea persoana care a vorbit a fost sotia lui Paul, care a citi o scrisoare scrisa de ea. Vocea ii tremura:” Paul, eu intodeauna te-am iubit si stiu ca te voi iubi pentru totdeauna. Avem trei copii frumosi impreuna. Insa martea trecuta cand am iesit sa luam cina in oras cu ocazia aniversarii noastre, ai varsat o sticla de sampanie pe tine si ai facut o remarca obscena la adresa unei femei care a trecut pe langa masa noastra.”

Paul se uita fix la sotia sa, neincrezator, insa era prea consternat ca sa raspunda. Fiul sau a citit urmatoarele:” Tata, eu te iubesc atat de mult si m-am uitat la tine ca la un model cea mai mare parte a vietii mele. Insa cand mi-am adus acasa logodnica pentru a-mi cunoaste familia, tu erai beat si i-ai spus o gluma obscena. Stiu ca tu nu esti asa cu adevarat, tata, si sper sa primesti ajutor in privinta bauturii tale.”

Mama lui Paul si-a amintit ziua in care el a sosit beat la cea de a cincizecea aniversare a parintilor sai si in clipa ingroparii tatalui sau. Prietenul lui Paul a citit, apoi, o scrisoare din partea medicului sau. “Paul, tensiunea ta ridicata te face un candidat la un accident cerebral. Functiile ficatului sunt grav afectate, iar daca tu continui sa bei, sansele tale de a trai inca cinci ani nu sunt mari. Este pacat, pentru ca tu esti unul dintre cei mai inzestrati oameni pe care-i cunosc. Stiu asta bine.“

Paul si-a ridicat bratele si a privit neajutorat spre grup. “OK, OK”, a spus el cu o enervare controlata. “Nu stiu daca ati procedat cum trebuie, dar va promit ca am baut ultimul pahar. Nu ma veti mai vedea beat niciodata.”

Prietenul lui i-a amintit de datele anterioare in care a promis ca se va lasa de bautura. A urmat un moment lung si jenant de tacere. Atunci fiica cea mica a lui Paul, timida si in varsta de doar cinci ani, s-a indreptat in mod spontan spre tatal ei. Si-a pus mana in mana lui:” Tata, e acum ori niciodata.” Paul a izbucnit in lacrimi si in doua ore el se afla internat intr-un centru de tratament. Douazeci si cinci de ani mai tarziu, el este tot abstinent.

din “Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson

Bineinteles, consecintele fizice ale dependentei mele mai sunt, inca, acolo. Mi-am pierdut o parte din stomac, iar memoria si energia nu mai sunt asa cum erau. Toate acestea odinioara ma deprimau, dar acum nu ma mai preocupa. Ar fi trebuit sa fiu mort de 20 de ani. Dumnezeu mi-a daruit mai mult decat am pierdut si stiu ca fiecare zi din viata este un dar de la Dumnezeu.

Cu cateva luni in urma, fiul nostru in varsta de 19 ani a fost omorat intr-un accident de automobil. Cred ca este adevarat ce se spune ca nimeni nu cunoaste durerea pierderii unui copil pana nu trece pe acolo. Minunea pentru mine a constat in faptul ca am putut trece prin experienta pierderii fiului meu si prin devastare pe care inca o mai simt, fara sa ma gandesc vreodata sa beau vreun pahar. Inainte obisnuiam sa ma imbat daca aveam o pana de cauciuc. Insa Dumnezeu m-a facut o persoana noua. La Alcoolicii Anonimi noi numim aceasta “trezire spirituala”, o schimbare de personalitate pana la nivelele adanci ale vieti.

Asadar sunt foarte recunoscator ca sunt abstinent astazi. Sunt in stare sa fiu o mangaiere si o intariere pentru sotia si copii mei, si trecem prin acelasi timp de jale impreuna. Desi este inca greu sa stiu ca fiul meu este mort, sunt sigur, dincolo de orice indoiala, ca el este cu Dumnezeu si sunt convins ca vom fi candva impreuna.”   – Dan, 58 de ani

din “Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson