Sub supravegherea consilierului, membrii echipei exerseaza raspunsul, sau hotararea de a nu raspunde, la o varietate de pozitii pe care alcoolicul le poate lua. Daca este femeie, aceasta poate exprima sentimente puternice de tradare, poate fi in mod deschis ostila sau agresiva, sau poate incerca sa denatureze seriozitatea situatiei cu umor sau cu o bunavointa falsa: “Aveti dreptate, sunt o alcoolica fara speranta” sau “Poate ca am intr-adevar o problema cu bautura. Ma voi lasa astazi!” Cand membrii echipei se pregatesc dinainte pentru o diversitate de raspunsuri, este mai putin posibil sa fie prinsi cu garda jos sau sa-i cedeze alcoolicului puterea pe care o au.

Membrii familiei sunt aceia care beneficiaza cel mai mult dintr-o sesiune de repetitii. In mod normal ei sunt ingroziti de interventia pe care o vor desfasura si cred ca in mod sigur va da gres, insa pe masura ce repetitia progreseaza, ei castiga in mod vizibil incredere si hotarare. Poate ca au trecut ani de cand au vorbit deschis despre comportamentul alcoolicului si poate ca au ascuns unul de altul multe experiente dificile si dureroase. Acum, printr-o conversatie sincera, legaturile familiale se adancesc. Si, pe masura ce pun laolalta dovezile lor, chiar si cei mai nehotarati participanti devin convinsi ca alcoolicul este grav bolnav si are nevoie imediata de ajutor.

Scopul acestor date nu este de a umili alcoolicul, ci de-al ajuta sa vada seriozitatea comportamentului sau dependent. Remarcile manioase, ostile, vor activa mecanismele naturale si formidabile de aparare ale alcoolicului, insa dovezile oferite cu o preocupare plina de dragoste il aduc in stare sa ia in considerare, cel putin pentru un moment, adevarul informatiei pe care o primeste.

Avertisment: Daca exista un potential de violenta sau de suicid, sau daca alcoolicul foloseste o medicatie aleasa de el pentru o boala mintala, o interventie de grup nu poate fi lipsita de roade, dar poate fi primejdioasa. Daca este posibil, alcoolicul ar trebui sa fie indrumat sa caute ajutor din partea unui reputat psihiatru sau din partea unei instituti de boli mintale.

4. Alege timpul si locul. O interventie in grup ar trebui realizata intr-o perioada a zilei in care alcoolicul este treaz, sau cat de treaz este posibil. Daca participantii descopera ca alcoolicul este beat la ora stabilita, interventia ar trebui amanata. De exemplu, duminica dimineata, dupa un sfarsit de saptamana in care a baut din greu este, de obicei, un timp ineficient. Intanirile de seara, pe de alta parte, au tendinta de a fi primejdioase si ar trebui, pe cat posibil, evitate.

De mare ajutor ar fi organizarea unei interventii de grup departe de casa alcoolicului, de preferinta in casa unui prieten sau al unui membru al familiei, sau chiar intr-un cabinet medical.

Pe masura ce membrii familiei, prietenii apropiati si colegii pun capat actiunilor lor de facilitare a consumului de bautura, alcoolicul devine constient de un vant nou care bate  peste viata sa. Ocazional, constientizarea aceasta il va indemna pe dependent sa caute ajutor. Alteori, comportamentul schimbat al celor care inainte facilitau consumul de alcool poate duce la forte externe – precum o citatie pe motivul conduceri in stare de ebrietate sau interventia unui angajat al unui program de asistenta – care il constrange pe alcoolic sa se integreze intr-un program de tratament.

Pe masura ce te simti mai intarit, lasa-l pe alcoolic sa stie din cuvintele si actiunile tale ca, in vreme ce te tulbura si te doare spirala descendenta a consumului sau dependent de alcool, tu ai propria ta viata de trait si vrei sa iei ce este mai bun din ea.

Oportunitatea de a experimenta rezultatele dureroase ale consumului dependent de bautura este un pas critic in procesul de recuperare pentru un alcoolic (ca si in reabilitarea familiei si a prietenilor). Atata vreme cat o alcoolica poate sa bea si poate duce o viata relativ normala, ea va continua sa bea.  Daca brusc se vede confruntandu-se singura cu consecintele negative ale dependentei – pornind de la curatatul mizeriei pe care a facut-o cand i-a fost rau pana la fabricarea proprilor explicatii pentru a se scuza la locul de munca, sau chiar pentru a se confrunta cu probleme legale – atunci este posibil sa inceapa sa priceapa gravitatea situatiei ei. In vreme ce iluzia ei de auto-control incepe sa se clatine, se poate ca ea sa devina suficient de vulnerabila pentru a accepta ajutor pentru dependenta ei.

Pentru majoritatea oamenilor, in special pentru membri familiei, nu este o chestiune usoara sa zdrobesti tipare vechi de facilitare a obiceiului alcoolicului. Detasarea este rareori o sarcina lipsita de durere in orice situatie dificila si a sta pasiv in vreme ce alcolicul sufere o durere veritabila inseamna a merge impotriva curentului de ani de zile de raspunsuri instinctive. Detasarea cere multa rugaciune, educatie si sustinere si trebuie inradacinata in intelegerea ferma a faptului ca alcoolicul va bea pana va muri prematur daca nu primeste ajutor in privinta dependentei de bautura.

Exista sapte puncte cheie care trebuie avute in vedere in aceasta faza critica de desprindere, in care alcoolicul trebuie lasat sa experimenteze mai profund consecintele negative ale consumului dependent de alcol.

• Evita amenintarile goale si ultimatumurile. Nu promite mai mult decat poti face. Daca din punct de vedere emotional nu esti in stare sa faci un anumit pas care nu ii faciliteaza alcoolicului o atitudine, cauta sustinerea de care ai nevoie si acorda-ti timp pentru a-ti intari curajul si a lua hotarari.

din “Murind pentru o inghititura|” – de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson

Belinda a fost neplacut impresionata de prima ei intalnire si a descoperit ca unii memebri o calcau pe nervi extrem de tare. Cu toate acestea, ea a continuat sa participe si in fiecare saptamana ea a auzit unele intamplari care i-au conferit un sentiment nou de curaj si apartenenta. Era uimita sa gaseasca oameni care se simteau la fel ca ea: neajutorati, maniosi si vinovati.

“Insa ei nu se comportau ca si cum era vina mea ca Ben bea”, si-a amintit Belinda. “Si nici nu ma faceau sa ma simt proasta si incompetenta findca nu ma descurcam. De la saptamana la saptamana, am castigat incredere. Apoi, intr-o zi, am descoperit ca nu imi mai urasc barbatul. Il vedeam ca pe un om bolnav care nu voia sa fie asa cum era. Am stiut si ca am aflat in mine insami taria si seninatatea de care aveam nevoie pentru a-l lasa sa experimenteze consecintele dependentei sale.”

Pentru membrii familiei in particular, educatia joaca un rol major in procesul de recuperare. Atunci cand partenerii de viata, copii si parintii se regasesc ei insisi si pe alcoolic in povestile altora, reactia lor consta aproape intodeauna intr-o usurare enorma. Ei isi dau seama ca nu sunt singuri in dilema lor ciudata: comportamentul care i-a dat peste cap si chiar i-a infricosat ani de zile face parte dintr-un tipar de dependenta universal posibil de diagnosticat. Atunci cand ei afla ca acest tipar nu este de neschimbat, usurarea lor se transforma intr-o speranta precauta.

Pe masura ce informatia duce la intelegere, membri familiei si prieteni capata o detasare emotionala necesara pentru a birui frica si neajutorarea lor. Ei incep sa gandeasca mai limpede si mai strategic cu privire la urmatorii pasi ai procesului de reabilitare.  Ei obtin, de asemenea, instrumenste esentiale pentru a inteveni in viata unui dependent de bautura. “Apelul emotional vaporos rareori este de ajuns” spune medicul ale carui eforturi de pionierat i-au inspirat pe fondatorii asociatie Alcoolicii Anonimi. “Mesajul care ii poate interesa si sustine (pe alcoolici) trebuie sa aiba profunzime si greutate. ” In propria mea experienta, eficienta membrilor familiei in procesul de reabilitare este direct legata de seriozitatea cu care au abordat ei nevoia de educatie in domeniu.

Este important pentru membrii familiei si pentru prieteni sa valorifice resursele spirituale ale traditiei credintei lor, sau, in absenta unei asemenea traditii, sa gaseasca alte surse profunde de mangaiere, intarire si curaj. Eu le cer pacientilor si insotitorilor lor care vin din acelasi mediu religios ca si mine sa recunoasca dependenta lor de Dumnezeu si, prin rugaciune, sa se incredinteze pe ei insisi si pe alcoolic in grija lui Dumnezeu.  Muti oameni sunt atat de secatuiti spiritual dupa ani de trai alaturi de un alcolic, incat singura rugaciune pe care mai sunt in stare sa o faca este  : “Doamne, daca existi, ajuta-ma!”
Asemenea unui numar tot mai mare de cadre medicale, eu nu vad rugaciunea ca pe un gand planificat sau ca pe o ultima masura lipsita de speranta care trebuie aplicata atunci cand medicina a esuat. Ci, mai de graba, o inteleg ca pe o misterioasa dar esentiala putere de vindecare in toata puterea cuvantului. Eu nu voi consulta fara abilitatea de a ma ruga atat pentru pacientii mei cat si impreuna cu ei, in aceeasi masura in care nu voi consulta fara stetoscop. Am ajuns sa cred ca rugaciunea si stiinta sunt canale complementare ale harului lui Dumnezeu. Nu se pune problema ca una incepe acolo unde se termina cealalta, ci amandoua reprezinta agenti ai vindecarii divine.

Odata ce incep aceasta practica a investigatiei noastre, se impune un avertisment serios. Desi interventia in viata unui dependent de bauturapoate fi la fel de scurta precum o consultatie de cinsprezece minute oferita de un medic pregatit in domeniul abuzului de substante, cel mai adesea nu este vorba despre un eveniment singular, ci de un proces. Acest proces necesita sustinere, informatie si indrumare profesionala. De asemenea, nu exista proces de pregatire de mana a doua, iar cititul nu este la fel ca practica. Nu doar o singura persoana a invatat dintr-o experienta amara, ca un efort facut in graba si o proasta informare vor sfarsi intodeauna printr-un esec care poate afecta si oportunitatile viitoare de a-l ajuta pe alcoolic.

din :”Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., Md & Barbara R. Thompson

Alcoolicul poate juca pe scena acestor temeri cu o pricepere iesita din comun. La cel dintai semn al unei potentiale interventii asupra consumului sau de alcool, el poate solicita compasiune sau poate sugera ca este “injughiat pe la spate” de oamenii in care se increde. El poate ameninta ca va pleca de acasa, ca isi va dubla portia de alcool, ca se va rani singur, sau ca va rani alti membri ai familiei. Orice tactici ar folosi alcoolicul, mesajul lui este intodeauna acelasi: exista un pret deplatit pentru faptul ca cineva clatina barca. (Nota: In prezenta amenintarilor de sinucidere si/sau violenta, membrii familei si prietenii trebuie sa caute asistenta profesionala si, acolo unde se impune, chiar si interventia prin sactiunile legii. Acest avertisment urgent de a cauta ajutor este, desigur, mai usor de oferit decat de urmat, si majoritatea familiilor vor avea nevoie sa caute sustinerea si indumarea consilierilor profesionisti, pentru a gasi disponobilitatea, planificarea practica si curajul de a face acest pas).

Adevarul este ca, in vreme ce alcoolicul si cei ce ii faciliteaza boala se tem de schimbare, rareori exista faze stabile, linistite ale dependentei. Din punct de vedere medical, alcoolismul este cel mai adesea o boala progresiva. Daca este lasat in pace sa isi urmeze cursul, se inrauteste, nu se amelioreaza. In anumite perioade, alcoolicul poate parea ca se stapaneste sau chiar ca se reabiliteaza, insa directia de ansamblu a vietii lui ramane aceeasi – descendenta. Manat de un dor coplesitor si orbit de negare, alcoolicul aluneca in devastare spirituala, psihologica, fizica si sociala. Fiecare aspect al bolii sale le intareste pe celelalte, iar el este prins intr-o colivie care rareori se deschide din interior.

din: “Murind pentru o inghititura ” de Anderson Spickard Jr.,Md & Barbara R. Thompson