… Vestea buna cu privire la programul de reabilitare pentru dependentii de alcool este aceasta: da rezultate. Mai mult chiar, succesul lui nu depinde de capacitatea familiei de a spera sau de increderea membrilor familiei si a prietenilor.  Chiar in prezenta unei indoieli substantiale, aproape oricine este dispus sa urmeze indrumarile pas cu pas , poate fi echipat cu instrumente puternice pentru a interveni in dependenta unui alcoolic si a-l elibera de dinamilcile relationale nesanatoase ale alcoolismului. Aceste eforturi nu sunt piedici sau esecuri, insa ele ele necesita mult mai putina energie decat convietuirea an dupa an cu un dependent de bautura. Si rasplata potentiala nu este mai mica decat o viata noua pentru alcoolic, si vindecare emotionala si spirituala pentru cei care sufera ca urmare a comportamentului sau.

Odata ce incep aceasta practica a investigatiei noastre, se impune un avertisment serios. Desi interventia in viata unui dependent de bauturapoate fi la fel de scurta precum o consultatie de cinsprezece minute oferita de un medic pregatit in domeniul abuzului de substante, cel mai adesea nu este vorba despre un eveniment singular, ci de un proces. Acest proces necesita sustinere, informatie si indrumare profesionala. De asemenea, nu exista proces de pregatire de mana a doua, iar cititul nu este la fel ca practica. Nu doar o singura persoana a invatat dintr-o experienta amara, ca un efort facut in graba si o proasta informare vor sfarsi intodeauna printr-un esec care poate afecta si oportunitatile viitoare de a-l ajuta pe alcoolic.

din :”Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., Md & Barbara R. Thompson

Oamenii care traiesc pe orbita unui alcoolic aproape intodeauna au o frica paralizanta de a nu deranja starea normala a lucrurilor, oricat de neplacuta ar fi. In ciuda imprevizibilitatii alcoolicului, oamenii din jurul sau invata sa-si creeze pentru ei insisi insule de stabilitate si ordine. Pacea pe care o gasesc este adesea la fel de fragila precum usurarea pe care o simt atunci cand alcoolicul bea pana ajunge toropit si trebuie pus in pat, dar si aceasta este o mangaiere. Perspectiva de a interveni in dependenta alcoolicului sau de a face schimbari in rutina familiei nu face altceva decat creste spectrul infricosator al reintoarcerii la haos.

Alcoolicul poate juca pe scena acestor temeri cu o pricepere iesita din comun. La cel dintai semn al unei potentiale interventii asupra consumului sau de alcool, el poate solicita compasiune sau poate sugera ca este “injughiat pe la spate” de oamenii in care se increde. El poate ameninta ca va pleca de acasa, ca isi va dubla portia de alcool, ca se va rani singur, sau ca va rani alti membri ai familiei. Orice tactici ar folosi alcoolicul, mesajul lui este intodeauna acelasi: exista un pret deplatit pentru faptul ca cineva clatina barca. (Nota: In prezenta amenintarilor de sinucidere si/sau violenta, membrii familei si prietenii trebuie sa caute asistenta profesionala si, acolo unde se impune, chiar si interventia prin sactiunile legii. Acest avertisment urgent de a cauta ajutor este, desigur, mai usor de oferit decat de urmat, si majoritatea familiilor vor avea nevoie sa caute sustinerea si indumarea consilierilor profesionisti, pentru a gasi disponobilitatea, planificarea practica si curajul de a face acest pas).

Adevarul este ca, in vreme ce alcoolicul si cei ce ii faciliteaza boala se tem de schimbare, rareori exista faze stabile, linistite ale dependentei. Din punct de vedere medical, alcoolismul este cel mai adesea o boala progresiva. Daca este lasat in pace sa isi urmeze cursul, se inrauteste, nu se amelioreaza. In anumite perioade, alcoolicul poate parea ca se stapaneste sau chiar ca se reabiliteaza, insa directia de ansamblu a vietii lui ramane aceeasi – descendenta. Manat de un dor coplesitor si orbit de negare, alcoolicul aluneca in devastare spirituala, psihologica, fizica si sociala. Fiecare aspect al bolii sale le intareste pe celelalte, iar el este prins intr-o colivie care rareori se deschide din interior.

din: “Murind pentru o inghititura ” de Anderson Spickard Jr.,Md & Barbara R. Thompson

“Maya este intr-o stare foarte proasta, insa daca ea vrea sa bea, aceasta este alegerea ei. Nu este treaba noastra.” Am auzit argumentul acesta in favoarea libertatii personale, chiar din partea unor medici prieteni. Cu toate acestea, conceptele de libertate personala si de libertate de alegere au putine, sau nu mai au de loc, aplicatii practice in cazul oamenilor dependenti de substante chimice. In vreme ce multe decizii personale pot fi implicate in dezvoltarea unei dependente, dependenta in sine marcheaza capatul alegerii libere. “Oamenii aleg sa fie consumatori de societate”, a spus un alcoolic aflat in proces de reabilitare. “Nimeni nu alege sa fie alcoolic”.

A deveni alcoolic inseamna a pierde capacitatea de a nu mai bea. A interveni in cursul normal al acestei dependente nu este o mai mare violare a libertatii personale decat aceea de a interna in spitalul de boli nervoase o persoana care ameninta sa se sinucida sau decat aceea de a-i arunca un colac de salvare unui inotator care se ineaca. Ajutorul poate fi refuzat, dar oferta reprezinta o incercare de a restaura libertatea si demnitatea, nu de a le indeparta.

Aproape fiecare familie a unui alcoolic asteapta cu nerabdare ziua cand alcoolicul va inceta instantaneu sa bea. Ei au auzit povesti despre alti alcoolici care ” s-au ridicat si au terminat-o cu bautura”, iar ei cred ca, mai devreme sau mai tarziu, alcoolicul din familia lor isi va veni in fire. Sperantele lor pot fi alimentate si de abilitatea alcoolicului de a se abtine saptamani sau luni la rand si de a actiona intr-un mod responsabil. Acest comportament poate convinge familia si prietenii ca alcoolicul s-ar putea opri din baut, daca ar vrea macar sau ca intr-o zi va alege sa se abtina.

Este adevarat ca unii alcoolici se opresc in mod spontan din baut la un moment din viata, adesea ca parte a unui proces de imbatranire. Cu toate acestea, vasta majoritate a alcoolicilor isi vor bea propria viata daca cineva sau ceva nu intervine in dependenta lor. Cu sanse limitate de incetare spontana, nu avem nici o justificare medicala sau morala sa urmarim pasiv cum un alcoolic isi bea viata.

Un numar trist de membrii ai familiei si de prieteni stau in asteptare si privesc neputinciosi persoana pe care o iubesc consumand bautura ca un alcoolic,  deoarece au auzit ei ca alcoolicii trebuie sa dea de fundul prapastiei inainte de a fi ajutati. Aceasta teorie a “fundului  prapastiei” a fost popularizata de grupuri timpurii de Alcoolici Anonimi si a fost inradacinata in experienta lor care afirma ca numai cele mai disperate si deznadajduite circumstante l-ar putea constrange pe alcoolic sa aleaga abstinenta in locul alcoolului.

Este adevarat ca unui alcoolic trebuie sa i se ingaduie sa experimenteze consecintele dureroase ale dependentei sale inainte de a renunta la alcool. Insa este la fel de adevarat ca alcoolicii fac cel dintai pas spre recuperare, in parte pentru ca le este teama ca pierd ceva sau pe cineva de valoare. Ajunsi la fundul prapastiei, majoritatea alcoolicilor nu mai au nimic de pierdut – cu exceptia unei sticle de bautura. Fara un stimulent pentru a deveni abstinenti, ei isi beau in mod constant propria viata pana ajung intr-o fundatura din care nu se mai pot intoarce: afectiuni fizice si mentale pe viata, nebunie, internare la ospiciu si moarte.

Astazi se stie cu certitudine: cu cat sunt mai departe alcoolicii de aceasta fundatura, cu atat sunt mai mari sansele lor de a realiza abstinenta. Un consumator de alcool care are familie, slujba, sanatate fizica, prieteni si claritate mentala are o sansa iesita din comun de a se reabilita din dependenta lui. Atunci cand dependenta lui pogreseasza pana in punctul in care el pierde unul sau mai multe ingrediente ale unei vieti fericite, rodnice, perspectivele lui de a se reabilita scad corespunzator. Daca el doarme sub un pod, mananca din gunoi si vorbeste de unul singur, nu exista aproape nici o posibilitate de a se reabilita.