• Rezista ispitei de a-l cicali sau de a-l lua la rost. Pe cat posibil, nu iti ingadui sa fi atras in schimbul de replici sau de discutii cu privire la abuzul de bautura al alcoolicului. Evita certurile si bataile; daca iti gasesti un centru linistit de tarie in tine, aceasta ii va trimite alcoolicului un mesaj mult mai puternic decat orice cuvinte rostite. De fapt, cicalitul din partea membrilor familiei poate exacerba consumul de bautura al unui alcoolic, in loc sa il diminueze. Aceasta se intampla, cel putin in parte, din cauza tendintei noastre omenesti de a reactiona impotriva amenintarilor la adresa autonomiei noastre si de a creste comportamentul autodistructiv declansat de convingerea ca libertatea noastra este amenintata.
• Nu ascunde sticlele, nu varsa, nici nu dilua continutul lor. Nu este posibil sa controlezi dependenta alcoolicului reducandu-i ratia de alcool din rezerva sa, iar incercarile de a face asa ceva vor submina eforturile tale de a ramane detasat din punct de vedere emotional.
• Atat cat permite siguranta ta, fi sincer si deschis cu privire la actiunile tale. Gandeste-te dinainte cum ii vei raspunde alcolicului daca te va lua la intrebari cu privire la schimbarile tale de atitudine. Incredete-te in intelepciunea ta interioara si in discernamantul pe care il ai  asupra situatiei specifice cu care te confrunti (ia in considerare si potentialul raspuns de violenta), in timp ce iti construiesti un raspuns. De exemplu, ai putea spune: “Am aflat niste informatii noi cu privire la consumul dependent de bautura. Te iubesc atat de mult, si imi pare rau pentru toti acesti ani in care te-am impiedicat sa intelegi impactul groaznic pe care consumul tau de alcool l-a avut asupra familiei noastre. Te voi ajuta sa afli cum poti obtine ajutorul de care ai nevoie.”

Pe masura ce te simti mai intarit, lasa-l pe alcoolic sa stie din cuvintele si actiunile tale ca, in vreme ce te tulbura si te doare spirala descendenta a consumului sau dependent de alcool, tu ai propria ta viata de trait si vrei sa iei ce este mai bun din ea.

Aproape toti betivii dependenti sufera de iluzia ca ei isi pot mentine sub control consumul de bautura. Iluzia aceasta este sustinuta in parte de problemele cauzate de dependenta.

Oportunitatea de a experimenta rezultatele dureroase ale consumului dependent de bautura este un pas critic in procesul de recuperare pentru un alcoolic (ca si in reabilitarea familiei si a prietenilor). Atata vreme cat o alcoolica poate sa bea si poate duce o viata relativ normala, ea va continua sa bea.  Daca brusc se vede confruntandu-se singura cu consecintele negative ale dependentei – pornind de la curatatul mizeriei pe care a facut-o cand i-a fost rau pana la fabricarea proprilor explicatii pentru a se scuza la locul de munca, sau chiar pentru a se confrunta cu probleme legale – atunci este posibil sa inceapa sa priceapa gravitatea situatiei ei. In vreme ce iluzia ei de auto-control incepe sa se clatine, se poate ca ea sa devina suficient de vulnerabila pentru a accepta ajutor pentru dependenta ei.

Pentru majoritatea oamenilor, in special pentru membri familiei, nu este o chestiune usoara sa zdrobesti tipare vechi de facilitare a obiceiului alcoolicului. Detasarea este rareori o sarcina lipsita de durere in orice situatie dificila si a sta pasiv in vreme ce alcolicul sufere o durere veritabila inseamna a merge impotriva curentului de ani de zile de raspunsuri instinctive. Detasarea cere multa rugaciune, educatie si sustinere si trebuie inradacinata in intelegerea ferma a faptului ca alcoolicul va bea pana va muri prematur daca nu primeste ajutor in privinta dependentei de bautura.

Exista sapte puncte cheie care trebuie avute in vedere in aceasta faza critica de desprindere, in care alcoolicul trebuie lasat sa experimenteze mai profund consecintele negative ale consumului dependent de alcol.

• Evita amenintarile goale si ultimatumurile. Nu promite mai mult decat poti face. Daca din punct de vedere emotional nu esti in stare sa faci un anumit pas care nu ii faciliteaza alcoolicului o atitudine, cauta sustinerea de care ai nevoie si acorda-ti timp pentru a-ti intari curajul si a lua hotarari.

din “Murind pentru o inghititura|” – de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson

Belinda isi aminteste limpede cea dintai vizita a ei la un grup de sustinere familial: ” Cand am ajuns acolo, sotul meu deja consuma bautura la fel ca un alcoolic de treisprezece ani. Insa m-am dus la grup pentru a afla cum il pot impiedica sa devina unul dintre ei.  Am verificat ca sa fiu sigura ca nu recunosc nici o masina din parcare si m-am furisat pe usa din dos. Daca  ma duceam la o casa de prostitutie nu ma simteam mai rau. In clipa in care am intrat in camera, am stiut ca am nimerit gresit. Toata lumea radea si facea glume si pareau atat de realaxati, incat eram sigura ca nici unul dintre ei nu traise vreodata cu un betiv in casa. “

Belinda a fost neplacut impresionata de prima ei intalnire si a descoperit ca unii memebri o calcau pe nervi extrem de tare. Cu toate acestea, ea a continuat sa participe si in fiecare saptamana ea a auzit unele intamplari care i-au conferit un sentiment nou de curaj si apartenenta. Era uimita sa gaseasca oameni care se simteau la fel ca ea: neajutorati, maniosi si vinovati.

“Insa ei nu se comportau ca si cum era vina mea ca Ben bea”, si-a amintit Belinda. “Si nici nu ma faceau sa ma simt proasta si incompetenta findca nu ma descurcam. De la saptamana la saptamana, am castigat incredere. Apoi, intr-o zi, am descoperit ca nu imi mai urasc barbatul. Il vedeam ca pe un om bolnav care nu voia sa fie asa cum era. Am stiut si ca am aflat in mine insami taria si seninatatea de care aveam nevoie pentru a-l lasa sa experimenteze consecintele dependentei sale.”

Este imposibil sa exagerezi importanta educatiei pentru oamenii care incearca sa ajute un alcoolic. O multime de daune pot fi provocate de oameni bine intentionati, dar dezinformati, iar tragedia consta  in faptul ca majoritatea acestor greseli ar putea fi evitate printr-un volum minim de studiu indrumat [...] Ajutorul bine intentionat le poate produce daune grave dependentilor de bautura atunci cand exacerbeaza sentimentul de vinovatie al alcoolicului fara a oferi un plan specific, eficient de reabilitare.

Pentru membrii familiei in particular, educatia joaca un rol major in procesul de recuperare. Atunci cand partenerii de viata, copii si parintii se regasesc ei insisi si pe alcoolic in povestile altora, reactia lor consta aproape intodeauna intr-o usurare enorma. Ei isi dau seama ca nu sunt singuri in dilema lor ciudata: comportamentul care i-a dat peste cap si chiar i-a infricosat ani de zile face parte dintr-un tipar de dependenta universal posibil de diagnosticat. Atunci cand ei afla ca acest tipar nu este de neschimbat, usurarea lor se transforma intr-o speranta precauta.

Pe masura ce informatia duce la intelegere, membri familiei si prieteni capata o detasare emotionala necesara pentru a birui frica si neajutorarea lor. Ei incep sa gandeasca mai limpede si mai strategic cu privire la urmatorii pasi ai procesului de reabilitare.  Ei obtin, de asemenea, instrumenste esentiale pentru a inteveni in viata unui dependent de bautura. “Apelul emotional vaporos rareori este de ajuns” spune medicul ale carui eforturi de pionierat i-au inspirat pe fondatorii asociatie Alcoolicii Anonimi. “Mesajul care ii poate interesa si sustine (pe alcoolici) trebuie sa aiba profunzime si greutate. ” In propria mea experienta, eficienta membrilor familiei in procesul de reabilitare este direct legata de seriozitatea cu care au abordat ei nevoia de educatie in domeniu.

Alcoolismul si dependenta de droguri se afla printre cele mai profunde probleme spirituale cu care ma confrunt in cadrul profesiei mele de medic. In vreme ce reducerea dependentei doar la dimensiunea ei spirituala reprezinta doar o fateta a problemei si o perspectiva ineficienta, ignorarea sau subestimarea radacinilor ei spirituale este la fel de primejdioasa.

Este important pentru membrii familiei si pentru prieteni sa valorifice resursele spirituale ale traditiei credintei lor, sau, in absenta unei asemenea traditii, sa gaseasca alte surse profunde de mangaiere, intarire si curaj. Eu le cer pacientilor si insotitorilor lor care vin din acelasi mediu religios ca si mine sa recunoasca dependenta lor de Dumnezeu si, prin rugaciune, sa se incredinteze pe ei insisi si pe alcoolic in grija lui Dumnezeu.  Muti oameni sunt atat de secatuiti spiritual dupa ani de trai alaturi de un alcolic, incat singura rugaciune pe care mai sunt in stare sa o faca este  : “Doamne, daca existi, ajuta-ma!”
Asemenea unui numar tot mai mare de cadre medicale, eu nu vad rugaciunea ca pe un gand planificat sau ca pe o ultima masura lipsita de speranta care trebuie aplicata atunci cand medicina a esuat. Ci, mai de graba, o inteleg ca pe o misterioasa dar esentiala putere de vindecare in toata puterea cuvantului. Eu nu voi consulta fara abilitatea de a ma ruga atat pentru pacientii mei cat si impreuna cu ei, in aceeasi masura in care nu voi consulta fara stetoscop. Am ajuns sa cred ca rugaciunea si stiinta sunt canale complementare ale harului lui Dumnezeu. Nu se pune problema ca una incepe acolo unde se termina cealalta, ci amandoua reprezinta agenti ai vindecarii divine.