Sub supravegherea consilierului, membrii echipei exerseaza raspunsul, sau hotararea de a nu raspunde, la o varietate de pozitii pe care alcoolicul le poate lua. Daca este femeie, aceasta poate exprima sentimente puternice de tradare, poate fi in mod deschis ostila sau agresiva, sau poate incerca sa denatureze seriozitatea situatiei cu umor sau cu o bunavointa falsa: “Aveti dreptate, sunt o alcoolica fara speranta” sau “Poate ca am intr-adevar o problema cu bautura. Ma voi lasa astazi!” Cand membrii echipei se pregatesc dinainte pentru o diversitate de raspunsuri, este mai putin posibil sa fie prinsi cu garda jos sau sa-i cedeze alcoolicului puterea pe care o au.

Membrii familiei sunt aceia care beneficiaza cel mai mult dintr-o sesiune de repetitii. In mod normal ei sunt ingroziti de interventia pe care o vor desfasura si cred ca in mod sigur va da gres, insa pe masura ce repetitia progreseaza, ei castiga in mod vizibil incredere si hotarare. Poate ca au trecut ani de cand au vorbit deschis despre comportamentul alcoolicului si poate ca au ascuns unul de altul multe experiente dificile si dureroase. Acum, printr-o conversatie sincera, legaturile familiale se adancesc. Si, pe masura ce pun laolalta dovezile lor, chiar si cei mai nehotarati participanti devin convinsi ca alcoolicul este grav bolnav si are nevoie imediata de ajutor.

Scopul acestor date nu este de a umili alcoolicul, ci de-al ajuta sa vada seriozitatea comportamentului sau dependent. Remarcile manioase, ostile, vor activa mecanismele naturale si formidabile de aparare ale alcoolicului, insa dovezile oferite cu o preocupare plina de dragoste il aduc in stare sa ia in considerare, cel putin pentru un moment, adevarul informatiei pe care o primeste.

Avertisment: Daca exista un potential de violenta sau de suicid, sau daca alcoolicul foloseste o medicatie aleasa de el pentru o boala mintala, o interventie de grup nu poate fi lipsita de roade, dar poate fi primejdioasa. Daca este posibil, alcoolicul ar trebui sa fie indrumat sa caute ajutor din partea unui reputat psihiatru sau din partea unei instituti de boli mintale.

4. Alege timpul si locul. O interventie in grup ar trebui realizata intr-o perioada a zilei in care alcoolicul este treaz, sau cat de treaz este posibil. Daca participantii descopera ca alcoolicul este beat la ora stabilita, interventia ar trebui amanata. De exemplu, duminica dimineata, dupa un sfarsit de saptamana in care a baut din greu este, de obicei, un timp ineficient. Intanirile de seara, pe de alta parte, au tendinta de a fi primejdioase si ar trebui, pe cat posibil, evitate.

De mare ajutor ar fi organizarea unei interventii de grup departe de casa alcoolicului, de preferinta in casa unui prieten sau al unui membru al familiei, sau chiar intr-un cabinet medical.

2. Alege echipa de interventie. Participantii intr-un grup de interventie sunt selectati pe baza relatiei lor cu alcoolicul si pe baza disponibilitatii lor de a ajuta. Nu toti prietenii sau membrii familiei vor fi de acord cu o interventie de grup (unii ar putea chiar sa o saboteze), insa, cu educatie, un numar surprinzator de oameni vor fi dispusi sa ajute.

Cei mai strategici participanti sunt, de obicei, rudele de sange ale alcoolicului (partener de viata, parinte sau copil), un prieten apropiat, un patron plin de compasiune si doctorul alcoolicului, daca el sau ea sunt in cunostinta de dependenta celui in cauza. Desi putini doctori doresc sa participe la o interventie, ei pot fi prezenti prin intermediul unei scrisori scrisa de ei si citita de liderul grupului. Un alcoolic in curs de recuperare poate fi un membru de echipa eficient.

Alti participanti potentiali pot fi copiii, rudele si liderii din comunitatea religioasa. Nu exista limite de varsta, iar copiii nu ar trebui exclusi pe criterii de varsta. Chiar copiii mici sunt adesea dureros de constienti de problema bauturii cu care se confrunta familia si, asemenea fiicei lui Paul, ei pot aduce o contributie care ii poate schimba alcoolicului viata.

Indivizii care ar trebui exclusi din echipa de interventie sunt urmatorii:

• cei ale caror stari psihologice sunt prea fragile pentru a rezista impactului emotional al interventiei;
• orice persoana care poate sa ia alcoolicul la rost sau sa ii tina predici cu un ton moralizator;
• aceia a caror manie si ostilitate ii impiedica sa ii vorbeasca betivului dependent cu dragoste si cu respect.

din: “Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson

Urmatoarea persoana care a vorbit a fost sotia lui Paul, care a citi o scrisoare scrisa de ea. Vocea ii tremura:” Paul, eu intodeauna te-am iubit si stiu ca te voi iubi pentru totdeauna. Avem trei copii frumosi impreuna. Insa martea trecuta cand am iesit sa luam cina in oras cu ocazia aniversarii noastre, ai varsat o sticla de sampanie pe tine si ai facut o remarca obscena la adresa unei femei care a trecut pe langa masa noastra.”

Paul se uita fix la sotia sa, neincrezator, insa era prea consternat ca sa raspunda. Fiul sau a citit urmatoarele:” Tata, eu te iubesc atat de mult si m-am uitat la tine ca la un model cea mai mare parte a vietii mele. Insa cand mi-am adus acasa logodnica pentru a-mi cunoaste familia, tu erai beat si i-ai spus o gluma obscena. Stiu ca tu nu esti asa cu adevarat, tata, si sper sa primesti ajutor in privinta bauturii tale.”

Mama lui Paul si-a amintit ziua in care el a sosit beat la cea de a cincizecea aniversare a parintilor sai si in clipa ingroparii tatalui sau. Prietenul lui Paul a citit, apoi, o scrisoare din partea medicului sau. “Paul, tensiunea ta ridicata te face un candidat la un accident cerebral. Functiile ficatului sunt grav afectate, iar daca tu continui sa bei, sansele tale de a trai inca cinci ani nu sunt mari. Este pacat, pentru ca tu esti unul dintre cei mai inzestrati oameni pe care-i cunosc. Stiu asta bine.“

Paul si-a ridicat bratele si a privit neajutorat spre grup. “OK, OK”, a spus el cu o enervare controlata. “Nu stiu daca ati procedat cum trebuie, dar va promit ca am baut ultimul pahar. Nu ma veti mai vedea beat niciodata.”

Prietenul lui i-a amintit de datele anterioare in care a promis ca se va lasa de bautura. A urmat un moment lung si jenant de tacere. Atunci fiica cea mica a lui Paul, timida si in varsta de doar cinci ani, s-a indreptat in mod spontan spre tatal ei. Si-a pus mana in mana lui:” Tata, e acum ori niciodata.” Paul a izbucnit in lacrimi si in doua ore el se afla internat intr-un centru de tratament. Douazeci si cinci de ani mai tarziu, el este tot abstinent.

din “Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson

Pe masura ce membrii familiei, prietenii apropiati si colegii pun capat actiunilor lor de facilitare a consumului de bautura, alcoolicul devine constient de un vant nou care bate  peste viata sa. Ocazional, constientizarea aceasta il va indemna pe dependent sa caute ajutor. Alteori, comportamentul schimbat al celor care inainte facilitau consumul de alcool poate duce la forte externe – precum o citatie pe motivul conduceri in stare de ebrietate sau interventia unui angajat al unui program de asistenta – care il constrange pe alcoolic sa se integreze intr-un program de tratament.

Pe masura ce te simti mai intarit, lasa-l pe alcoolic sa stie din cuvintele si actiunile tale ca, in vreme ce te tulbura si te doare spirala descendenta a consumului sau dependent de alcool, tu ai propria ta viata de trait si vrei sa iei ce este mai bun din ea.

Oportunitatea de a experimenta rezultatele dureroase ale consumului dependent de bautura este un pas critic in procesul de recuperare pentru un alcoolic (ca si in reabilitarea familiei si a prietenilor). Atata vreme cat o alcoolica poate sa bea si poate duce o viata relativ normala, ea va continua sa bea.  Daca brusc se vede confruntandu-se singura cu consecintele negative ale dependentei – pornind de la curatatul mizeriei pe care a facut-o cand i-a fost rau pana la fabricarea proprilor explicatii pentru a se scuza la locul de munca, sau chiar pentru a se confrunta cu probleme legale – atunci este posibil sa inceapa sa priceapa gravitatea situatiei ei. In vreme ce iluzia ei de auto-control incepe sa se clatine, se poate ca ea sa devina suficient de vulnerabila pentru a accepta ajutor pentru dependenta ei.

Pentru majoritatea oamenilor, in special pentru membri familiei, nu este o chestiune usoara sa zdrobesti tipare vechi de facilitare a obiceiului alcoolicului. Detasarea este rareori o sarcina lipsita de durere in orice situatie dificila si a sta pasiv in vreme ce alcolicul sufere o durere veritabila inseamna a merge impotriva curentului de ani de zile de raspunsuri instinctive. Detasarea cere multa rugaciune, educatie si sustinere si trebuie inradacinata in intelegerea ferma a faptului ca alcoolicul va bea pana va muri prematur daca nu primeste ajutor in privinta dependentei de bautura.

Exista sapte puncte cheie care trebuie avute in vedere in aceasta faza critica de desprindere, in care alcoolicul trebuie lasat sa experimenteze mai profund consecintele negative ale consumului dependent de alcol.

• Evita amenintarile goale si ultimatumurile. Nu promite mai mult decat poti face. Daca din punct de vedere emotional nu esti in stare sa faci un anumit pas care nu ii faciliteaza alcoolicului o atitudine, cauta sustinerea de care ai nevoie si acorda-ti timp pentru a-ti intari curajul si a lua hotarari.

din “Murind pentru o inghititura|” – de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson

Belinda a fost neplacut impresionata de prima ei intalnire si a descoperit ca unii memebri o calcau pe nervi extrem de tare. Cu toate acestea, ea a continuat sa participe si in fiecare saptamana ea a auzit unele intamplari care i-au conferit un sentiment nou de curaj si apartenenta. Era uimita sa gaseasca oameni care se simteau la fel ca ea: neajutorati, maniosi si vinovati.

“Insa ei nu se comportau ca si cum era vina mea ca Ben bea”, si-a amintit Belinda. “Si nici nu ma faceau sa ma simt proasta si incompetenta findca nu ma descurcam. De la saptamana la saptamana, am castigat incredere. Apoi, intr-o zi, am descoperit ca nu imi mai urasc barbatul. Il vedeam ca pe un om bolnav care nu voia sa fie asa cum era. Am stiut si ca am aflat in mine insami taria si seninatatea de care aveam nevoie pentru a-l lasa sa experimenteze consecintele dependentei sale.”

Pentru membrii familiei in particular, educatia joaca un rol major in procesul de recuperare. Atunci cand partenerii de viata, copii si parintii se regasesc ei insisi si pe alcoolic in povestile altora, reactia lor consta aproape intodeauna intr-o usurare enorma. Ei isi dau seama ca nu sunt singuri in dilema lor ciudata: comportamentul care i-a dat peste cap si chiar i-a infricosat ani de zile face parte dintr-un tipar de dependenta universal posibil de diagnosticat. Atunci cand ei afla ca acest tipar nu este de neschimbat, usurarea lor se transforma intr-o speranta precauta.

Pe masura ce informatia duce la intelegere, membri familiei si prieteni capata o detasare emotionala necesara pentru a birui frica si neajutorarea lor. Ei incep sa gandeasca mai limpede si mai strategic cu privire la urmatorii pasi ai procesului de reabilitare.  Ei obtin, de asemenea, instrumenste esentiale pentru a inteveni in viata unui dependent de bautura. “Apelul emotional vaporos rareori este de ajuns” spune medicul ale carui eforturi de pionierat i-au inspirat pe fondatorii asociatie Alcoolicii Anonimi. “Mesajul care ii poate interesa si sustine (pe alcoolici) trebuie sa aiba profunzime si greutate. ” In propria mea experienta, eficienta membrilor familiei in procesul de reabilitare este direct legata de seriozitatea cu care au abordat ei nevoia de educatie in domeniu.

Este important pentru membrii familiei si pentru prieteni sa valorifice resursele spirituale ale traditiei credintei lor, sau, in absenta unei asemenea traditii, sa gaseasca alte surse profunde de mangaiere, intarire si curaj. Eu le cer pacientilor si insotitorilor lor care vin din acelasi mediu religios ca si mine sa recunoasca dependenta lor de Dumnezeu si, prin rugaciune, sa se incredinteze pe ei insisi si pe alcoolic in grija lui Dumnezeu.  Muti oameni sunt atat de secatuiti spiritual dupa ani de trai alaturi de un alcolic, incat singura rugaciune pe care mai sunt in stare sa o faca este  : “Doamne, daca existi, ajuta-ma!”
Asemenea unui numar tot mai mare de cadre medicale, eu nu vad rugaciunea ca pe un gand planificat sau ca pe o ultima masura lipsita de speranta care trebuie aplicata atunci cand medicina a esuat. Ci, mai de graba, o inteleg ca pe o misterioasa dar esentiala putere de vindecare in toata puterea cuvantului. Eu nu voi consulta fara abilitatea de a ma ruga atat pentru pacientii mei cat si impreuna cu ei, in aceeasi masura in care nu voi consulta fara stetoscop. Am ajuns sa cred ca rugaciunea si stiinta sunt canale complementare ale harului lui Dumnezeu. Nu se pune problema ca una incepe acolo unde se termina cealalta, ci amandoua reprezinta agenti ai vindecarii divine.