Dincolo de credinta

“Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!” (Marcu 9:24)

Cu ceva vreme in urma, legat de responsabilitatile pe care le aveam pe atunci, aveam prinse la breloc, pe langa cheia de la masina, de acasa si de la cutia postala, alte doua chei aproape  identice. La prima vedere pareau ca sunt la fel – argintii, facute la un atelier de multiplicat chei, din doua blank-uri identice. M-am uitat de aproape, pentru ca sa vad diferentele esentiale dintre ele.

Oricat de identice ar parea cele doua chei, nu le pot folosi una in locul celeilalte.

Una dintre chei deschide usa de la intrare intr-un spatiu plin de camere luminoase, in care sunt scaune si mese, peretii acoperiti cu postere despre cei 12 pasi si sloganuri despre recuperare precum ASTEAPTA UN MIRACOL sau DA-I VOIE LUI DUMNEZEU, un orar al intalnirilor, o tabla alba cu nume si anii de recuperare pentru aniversarile lunare si un anunt cu “fumatul interzis in incapere”.

Cealalta cheie deschide usa de la intrarea in biserica mea.

Pastrez cele doua chei pe breloc, una langa alta, in mod intentionat. Apropierea lor imi aminteste zilnic cele doua usi care s-au deschis pentru mine, prima catre recuperarea in 12 pasi , celalta catre crestinism – usi asemanatoare dar diferite, prin care am pasit direct in imbratisarea plina de iubire a lui Dumnezeu.

din “Din creuzet” – de Constance Bovier