Mitul 1 : Alcoolicul trebuie el singur sa doresca ajutorul inainte de-al primi

“In fiecare nopte Il imploram pe Dumnezeu sa ma ajute”, isi aminteste un alcoolic in curs de reabilitare. “L-am rugat pe Dumnezeu sa ma scoata din necaz, sa ma faca sa ma simt mai bine, sa nu ma lase sa mor si sa ma ajute sa trec de toate lucrurile care ma leaga de urmatorul pahar. Singurul lucru pentru care nu m-am rugat lui Dumnezeu a fost sa ma ajute sa ma opresc din baut”.

Este rar intalnit cazul alcoolicului care doreste ajutor pentru a se opri din baut. In ciuda perioadelor de disperare si chiar a apelurilor emotionale ocazionale pentru a primi asistenta, preocuparea de baza  a alcoolicului este protejarea rezervei lui de bautura alcoolica. Multi alcoolici in curs de reabilitare marturisesc ca si atunci cand circumstantele ii constrang sa primeasca tratament, ei spera sa gaseasca o cale de a bea fara sa mai plateasca exorbitantul pret al consumului nestapanit de alcool. Daca ei ar fi stiut dinainte ca reabilitarea cere abstinenta, ar fi stat acasa.

Multi alcoolici, in cele din urma, se surprind pe ei insisi repetand ca un ecou rugaciunea disperata a unui profesor dependent de alcool:  “Doamne, am nevoie de ajutor. Nu vreau sa primesc ajutor, dar am nevoie de el”. Intre timp, familia si prietenii trebuie sa isi dea seama ca daca asteapta ca alcoolicul sa manifeste o dorinta sincera de a renunta la baut, dependenta persoanei poate progresa pana in stadii grave, care nu mai sunt tratabile. Cu cat o persoana bea mai mult, cu atat dorul ei dupa alcool devine mai puternic si cu atat este mai putin probabil ca ea sa ceara ajutor.