Exista Speranta!

EXISTĂ SPERANŢĂ!

Cine este bolnav de alcoolism?

Pentru a putea răspunde, să reflectăm asupra câtorva aspecte: este cert, că pentru a deveni oameni, nu am avut nevoie de alcool. Pentru o viaţă fericită şi realizată, nu e nevoie de alcool. Viaţa umană este împlinită fără băutură. A nu consuma alcool – nu este o pierdere. Este libertatea lucidităţii. Avem voie să nu bem, avem libertatea de a rămâne lucizi.

“Băutul este o opţiune – cu responsabilităţile aferente” Băutul moderat, poate fi o parte – dar nicidecum indispensabilă – a vieţii sociale. Acesta este consumul normal – băutul social.

Este caracterizat prin faptul că:

-          este ocazional, nu regulat.

-          consumăm în compania altora de sărbători, ocazii festive.

-          chiar şi atunci când bem cu măsură, nu poate exista motiv de îmbătare.

Cele trei obiceiuri trebuie să fie valabile împreună, adică: îmbătarea nu poate avea loc nici ocazional, sau în compania altora; consumul sistematic a una sau două beri este periculos.

DE CE ?

Dacă consumăm în fiecare zi câteva sticle de bere sau altă băutură alcoolică, băutul social se va transforma treptat în băut patologic(abuziv) în urma căruia, în curs de doi-trei ani, organismul suferă modificări caracteristice.

Rezistăm mai bine la băutură ( fenomenul toleranţei) şi pentru obţinerea aceluiaşi efect, trebuie să bem mai mult( trei în loc de două). Dacă continuăm, din trei vor fi patru, şi aşa mai departe,” tot mai des şi tot mai mult”.

1 Băutul patologic(abuziv) este şi cel de zi cu zi, în timpul serilor liniştite, chiar dacă se desfăşoară în condiţii paşnice şi cade bine.

2 Băutul patologic(abuziv) se numeşte şi consumul des, excesiv, ca rezultat al unor pretexte. Se invocă probleme de serviciu, de viaţă personală, pierderea locului de muncă, divorţ, etc… Omul sănătos, dacă are probleme, nu alege “remediul” băutului, ci face tot ce-i stă în putinţă pentru a le rezolva. Ştie că băutul nu este un remediu, dimpotrivă, acesta agravează problemele!

“Dacă bem când avem necazuri şi le folosim drept explicaţie pentru consumul nostru, înseamnă că deja avem o problemă cu alcoolul”.

Aceste două forme de băut abuziv sunt doar aparent lipsite de consecinţe, pentru că alcoolul creează boli fizice şi psihice, şi agravează afecţiunile deja existente, cum ar fi: tensiunea arterială, ulcer, aritmiile cardiace, pancreatita, hepatita , ciroza (care este letală) diabetul, hiper – colesterolemia , anemia, obezitatea. În 30-35 %  din cazuri, în spatele acestor boli, se află consumul abuziv de alcool. La bolile amintite, băutul este contraindicat, iar bolnavul care continuă să bea, este cu mare probabilitate, alcoolic. Pot apărea insomnii, oboseală, nervozitate, tulburări de memorie şi concentrare, “panică”, depresia sau fobia de mulţime. În cazul apariţiei acestor simptome, cel mai indicat este abandonarea totală a consumului de alcool.

Dacă simţim că nu suntem în stare de asta, sau nu suntem dispuşi s-o facem, înseamnă că s-a format ataşamentul faţă de băutură! Suntem ataşaţi, cu toate  că ne îmbolnăveşte. Dacă recunoaştem şi admitem acest lucru, să cerem fără întârziere, ajutor!

“În cazul în care ne aflăm încă în faza băutului patologic,(abuziv) putem renunţa definitiv, sau ne putem reîntoarce la băutul social!”

Dar, dacă nu ne dăm seama că avem o problemă, căutând pretexte, scuze, explicaţii pentru a bea mai departe, din cele două forme de băut patologic amintit mai sus, va rezulta boala alcoolismului.

“Da, aceasta este o boală, şi nu lipsă de voinţă sau caracter!”

Vorbim de alcoolism, atunci când:

-          ne-am obişnuit aşa de mult cu alcoolul, încât devenim dependenţi de el.

-          suntem dependenţi, pentru că dacă nu-l putem obţine, ne lipseşte: devenim iritaţi, tensionaţi, avem o stare generală proastă, simţim tremurături interioare, care, mai târziu se exteriorizează.

-          în momentul în care bem prima sticlă de bere, pahar de vin, sau un “cincizeci de tărie”, simptomele dispar, ne liniştim şi se poate discuta cu noi, din nou, ” normal”. Dar, asta, numai în cazul în care am băut ceva! Această stare nu este identică cu beţia. Trebuie “doar” să avem alcool în organism.

-          dacă nu ne putem procura cantitatea necesară, odată cu accentuarea simptomelor de sevraj, apare delirium tremens, adică în lipsa alcoolului obişnuit, tot corpul începe să tremure, apar transpiraţii abundente, urmate de halucinaţii: animale mici, insecte, etc…, bolnavul devenind confuz şi dezorientat.

-          nu putem ţine măsura, adică am pierdut controlul asupra consumului.

Despre această formă a bolii, este important de ştiut că bolnavul este perfect conştient de nocivitatea băuturii şi se gândeşte că ar trebui să se lase, sau să-şi modereze consumul, dar fără ajutor, nu mai este capabil de asta.

Nevoia stringentă de alcool, se permanentizează, viaţa lui va fi determinată de ritualurile obţinerii şi consumării alcoolului. Argumentele venite din exterior, sunt ,deci de prisos, el va bea, chiar dacă în principiu este de acord cu ele. Aceasta este una din caracteristicile bolii, ca şi faptul că, dacă este de ales între băut şi o altă activitate(ex. condus auto, rezolvarea unor treburi, etc ..), bolnavul va opta pentru băut. Va bea ( chiar şi în momentele cele mai nepotrivite) şi dacă asta îi aduce daune.

În acest stadiu, băutul devine cel mai important lucru din viaţa sa.

Pierderea controlului se manifestă şi în alte comportamente patologice, de pildă, în cazul bulimiei, patimei jocurilor de noroc, obsesia lucrului, sexului exagerat, pierderea măsurii fiind caracteristică la fiecare dintre acestea.

Există date ştiinţifice, conform cărora se presupune existenţa unei sensibilităţi ereditare( genetice ) în apariţia şi evoluţia bolii. De exemplu, în familie au fost mai mulţi care “şi-au băut porţia” ! Aceasta nu înseamnă o rudă care se tăvălea în şanţ, ci o persoană care obişnuia să bea regulat şi nu putea să ţină măsura. Cele două simptome: obişnuinţa ( respectiv, senzaţia de lipsă) şi pierderea măsurii, nu apar neapărat, împreună, ele se pot produce şi separat. Dacă , însă, oricare dintre ele şi-a făcut apariţia, singurul remediu este abstinenţa totală şi definitivă.

Bolnavul să nu mai încerce metode de reîntoarcere la băutul moderat, ( nici după ani de abstinenţă). Această capacitate (de a bea normal), a fost pierdută definitiv şi nu poate fi recuperată.

Acest lucru nu i-a reuşit nici unui alcoolic, până acum!